Imobilizarea vehiculului

Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara parţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, şi punerea acestuia în imposibilitate de mişcare de către persoanele autorizate, conform normelor legale, prin folosirea unor dispozitive tehnice sau alte mijloace de reţinere.

ca urmare a săvârşirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:

a) vehiculul nu este înmatriculat sau înregistrat;

b) are număr de înmatriculare sau înregistrare fals;

c) circula fără plăcute cu numere de înmatriculare;

d) starea tehnică a vehiculului pune in pericol grav siguranţa circulaţiei, deteriorează grav drumul public sau mediul înconjurător;

e) vehiculul circulă cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite şi/sau mase depăşite;

f) există date sau indicii că vehiculul face obiectul unei infracţiuni;

g) conducătorul auto refuză să se legitimeze;

h) conducătorul auto se află în stare de ebrietate, sub influenta substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efect similar.

Imobilizarea vehiculelor se dispune prin proces-verbal de către poliţist.

Imobilizarea nu se dispune atunci când vehiculul poate fi repus in circulaţie de către un alt conducător calificat indicat de persoana vinovată sau de către proprietar, precum şi atunci când cauzele care impuneau luarea acestei masuri au fost înlăturate pe loc.

Efectele imobilizării încetează în momentul în care au fost înlăturate motivele care au dus la luarea acestei masuri şi se dispune de către agentul constatator sau şeful acestuia.